Pivotul Marian Cozma a fost fost înjunghiat mortal azi noapte, într-un restaurant din Veszprem, unde juca la marea echipă MKB - deţinătoarea Cupei Cupelor, cu perspectiva de la fi transferat la Barcelona. Suporterii echipei ungare s-au strâns în semn de doliu. 

Iniţial s-a spus că se afla într-o discotecă, dar preşedintele Federaţiei Române de Handbal, Cristian Gaţu, informat de la sursă, a precizat că era vorba de un restaurant unde întreaga echipă sărbătorise naşterea copilului unuia din colegi. Iar Marian Cozma a rămas mai târziu, împreună cu amicii lui coechipieri, sârbul Zarko Sesum - înjunghiat în rinichi şi croatul Ivan Pesic - cu traumatism cranian sever. Toţi trei au fost internaţi de urgenţă, dar din păcate Marian Cozma a murit după două ore, în braţele unui camarad - românul din naţionala Ungariei, Ferenc Ilyes, care a încercat cu disperare imposibilul, adică să îl resusciteze dincolo de posibilitatea medicală.

E o poveste tristă, revoltătoare şi sublimă - despre ticăloşie şi despre prietenie. Despre ceea ce Marin Preda numea “spiritul primar agresiv” al ucigaşilor şi despre camaraderia dumnezeiască întemeiată între oameni cu naţionalităţi, etnii şi cetăţenii diferite - ungurul, sârbul, croatul şi românul nostru.

“Nu era club sau discotecă, era un restaurant de clasă. Erau 6-7 unguri de etnie romă care s-au luat de prietena lui Marian, iar acesta s-a ridicat şi i-a invitat să se ducă la masa lor. Atunci, Marian Cozma a fost lovit cu pumnul în spate, dar nu a ripostat.În acel moment, toţi cei de la masa romilor au venit cu cuţitele la masa lui Marian. I-au invitat afară, iar când Marian a coborât pe scări l-au lovit cu scaunul în cap şi apoi l-au înjunghiat atunci când era căzut. Colegul său ungur, Ferenc Ilyes, a încercat să îl salveze, făcîndu-i respiraţie gură la gură“, a spus Cristian Gaţu la Antena 3, citat de Pro Sport.

Marian Cozma era Uriaşul Blând, un camarad perfect şi un cavaler, şi totuşi sau tocmai de aceea nu-i prima dată când a fost implicat într-un eveniment violent, care îl putea costa viaţa. În 2005 a fost înjunghiat în spate şi a scăpat ca prin minune neparalizat. Acum, agresiunile i-au fost fatale. Probabil că dacă riposta, îşi salva viaţa. A fost înjunghiat de trei ori în inimă. El, o forţă a naturii, cum îl numeşte Petre Paleu, vicepreşedintele Federaţiei Române de Handbal. Mai întâi a fost pălit pe la spate, ca să cadă. Şi să poată fi ucis. Loviturile în inimă - şi repetate - demonstrează că e vorba de un asasinat. O crimă intenţionată, deci. S-a spus că atacatorii erau ţigani unguri. Înseamnă că au un nivel ridicat de viaţă, dacă şi-au permis să frecventeze un local de lux. Şi mai poate înseamna că e vorba de crimă organizată. Cert e că ni l-au ucis. Şi măcar să ştim că asasinul e prins şi pedepsit. Împreună cu celelalte brute.

Marian Cozma avea 26 de ani şi un viitor strălucit. A lucrat enorm cu el însuşi, ajungând, dintr-un adolescent slăbuţ şi deşirat, un tânăr impunător, de 2 metri şi 11 centimetri, şi peste 100 de kg, şi cu o voinţă perfecţionistă în ştiinţa handbalului. Tatăl lui, Petre Cozma, a făcut parte din Naţionala României care făcea legea în lume, cvadruplă campioană mondială. O echipă cum n-a mai fost alta. Cu handbalişti inimitabili, în frunte cu vrăjitorul Cristian Gaţu, probabil, cel mai mare handbalist din toate timpurile şi de pretutindeni. Ceea ce reţin din copilărie, pe lângă ştiinţa jocului, pe lângă hadbalul-spectacol care situa ţara mea în centrul atenţiei mondiale, este starea de graţie care unea inseparabil în confruntările internaţionale handbaliştii rivali ireductibili din campionatul intern. Cred că Marian Cozma a învăţat de la tatăl lui. Pe care nu mai avem cum să-l consolăm. Ce să mai zicem de mamă. Condoleanţe familiei Cozma!

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească pe Uriaşul Blând, care pluteşte acum peste semicercul dintre lumi şi se înalţă să bată la poarta Raiului!

UPDATE. Superbă reacţie de solidaritate în toată Ungaria, inclusiv la Budapesta, nu doar la Veszprém! Adunare de doliu şi la Szeged, unde se află rivala echipei din care a făcut parte Marian Cozma. Respectele mele poporului maghiar! Şi toată dragostea.

Last changed: 11 Feb 2009 at 01:06

Comments